Acum in minte imi vin mii de idei pe care nu pot sa le ordonez una dupa alta,dupa logica lor aranjare.Poate inainte de a scrie as avea nevoie de un maculator,dar nu am timp si nici nu obisnuiesc sa-l folosesc vre-o data.Asa dar daca ceva nu-i in regula,sorry pentru incoeerenta gindurilor,dar celui care ii va fi dedicat acest articol cred ca va intelege,chiar daca nu atunci va intui ce am vrut sa zic pentru ca ma cunoaste atit de bine,poate mai mult decit ma cunosc eu.
Da,cred ca toti si-au dat seama despre ce sau mai bine spus despre cine vreau sa scriu.DA,-Corect despre EL,cel pe care il consider unic si irepetabil in tot universul,cel cea m-a facut sa rid atunci cind trebuia sa rid si sa pling atunci cind trebuia sa pling,cel cuvintele caruia chiar si cele mai dojenitoare erau rostite cu atita dragoste incit nu puteam sa ma supar,cel care m-a invatat a spune “TE IUBESC” si tot acela care vrea sa ma dezvete sa spun aceste doua lexeme atit de simple,dar rostite de cineva special inseamna atit de mult…(Daca as dori sa-L descriu nu cred k mi-ar ajunge o viata sau cuvintele din tot vocabularul limbei romane,deaceea nici nu incerc,ci doar spun ca pe orisicare baiat nu as putea iubi atit de mult…)
Istoria mea ar vrea sa inceapa cu inceputul,cu mai bine de trei ani in urma cind am intilnit un baiat “simlu dupa vorba,dupa port” care nu coincidea cu baiatul perfect din bogata mea imaginatie si nici pe aproape nu era de ea.Si oricum nu stiu,intimlarea sau poate soarta a facut sa ne cunoastem de zi pe zi ce trecea tot mai mult si mai bine,si cum credeti am fost cucerita de felul sau de a fi,de conceptiile si viziunile sale.De fapt nu atit de usor am dat friu sentimentelor tot el este implicat in faptul ca am inceput a-l iubi….El ma iubea,eu il iubeam,zimbeam si plingeam tot impreuna a fost o dragoste pura si atit de nevinovata…………….De ce zic ca A FOST?!Pentru ca in toata iubirea asta participa o minte de copil micut si prostut,care nu din insuficienta de sentimente,ce din ambundenta lor facea greseli atit de stupide si atit de naive,incit mai apoi singura nu intelegea de ce le-a facut si oricum greselile ii erau iertate de fiecare data si fiecare iertare era atit de dulce….Insa orice are limite chiar si rabdarea unei inimi ce iubeste a avut limitele sale si la o ultima greseala a zis STOP…A pus punct anume atunci cind copilul a crescut si a constentizat multe lucruri,anume atunci cind totul putea lua o alta intorsatura,una stabila si sigura,puteam vedea si simti fericirea cu alti ochi…Poate maturizarea mea a necisitat prea mult timp,un timp care n-a fost asteptat,sau poate de prea multa jertva a fost nevoie…
Nu stiu,dar este cert faptul ca am crescut si imi vad pasii gresiti ai trecutului,pentru care astazi platesc prea scump…Cel mai straniu este ca nu regret nimic din ce a fost si din ce am trait impreuna,nu regret,pentru ca toul a fost frumos,chiar si cele mai durabile certuri,nu regret nimic cu exceptia faptului ca in aceasta relatie am gresit doar eu si doar greselili mele au fost iertate,si mai repet odata NU din insficienta de sentimente,ci din ambundenta lor…Mi-ar parea rau daca EL astazi ar zice ca regreta ceva,mai ales faptul ca ma intilnit,asta m-ar rani si mai mult si m-ar face sa ma simt si mai prost….
Un ultim lucru pe care as vrea sa-l mentionez in cele scrise si poate cu o deasebita importanta este ca as vrea ca EL sa stie ca-l iubesc si ca nimeni n-ar putea sa ma dezvete sa-i spun acest lucru si cel mai mult ACUM as vrea sa cred in destin in care niciodata nu credeam,caci daca ne va fi scris sa fim impreuna atunci neaparat vom fi,si daca nu atunci ceea ce a fost va ramine o amintire dulce cu gust amarui,o amintire ca am iubit un Om Ales……
P.S.Cel care m-a inteles ii multumesc,Cel ce nu ma inteles imi cer scuze ca l-am facut sa-si piarda din pretiosul sau timp cu nimicuri de ale mele,iar TEI iti mai zic inca odata cuvintele ce nu doar le stiu a spune,ci si le pot da sens:”TE IUBESC”……
)))))))) 
