Ce faci atunci cind nu-ti vine inspiratia?
Ultima data te-ai certat cu muza, aruncind in partea ei cuvintea prea urite, jignitoare chiar, care erau profocate de un sediment de ura si rautate, de mult depus intr-un strat sesizabil in sufletul tau.
De ce fiziologia omului nu-i facuta in asa mod ca sa poata prelucra toate trairile si sentimentele, asemeni unei “reciclari” a alimentelor pe care le consumam zilnic?! Daca m-ar intreba cineva ce am mincat o luna in urma, habar nu as avea ce as putea sa-i raspund. Daca raspunsul meu ar fi unul principial as putea raspunde ca am mincat pui la gratar, sau pizza, sau primul lucru care in vine in cap. Insa daca m-ar intreba ce am simtit o luna in urma as putea raspunde cu exactitate, sau minti si nu dintr-un motiv principial(ca in cazul mincarilor),dar din cauza mastii pe care o port in fata acelei persoane. Masca sub care imi ascund sentimentele, trairile sau pur si simplu propria persoana. Aceea adevarata care atunci cind o doare vine acasa,verifica daca usa de la camera e inchisa bine, isi inadusa strigatul de durere in perna, a care-i fata a vazut atitea lacrimi. Uneori si in fata acestei gramezi de puf imi e jena,de aceea o intorc pe alta parte, crezind ca asa se usuca mai usor lacrimile. Dar sarea ramine! Aceasta se depune sedimentar pe peretii sufletului omenesc… Nu nu zic, ca acolo-i doar o imensa mina de sare! Stratificarea este neuniforma si imperfecta. Depunerile se fac ca figurile unui joc de Tetris, peste una este aceea potrivita care face jocul sa mearga spre cistig, urmatoarul element este de prisos. Si cit as vrea sa fie exact ca in joc, un nivel complet, si…dispare!!
Ma uit la umbra mea de pe perete…
Mai este cineva linga mine!
Ma tine de miina!
Mie frica sa nu o sperii!
Trebuie sa-i cer iertare!
Pasesc usor inainte pentru a nu-mi spria insotitoarea, vreau sa-i recistig increderea!
eumiealmeu
aprilie 13, 2011 at 13:07
aveam o prietena care era in stare sa/ti spuna cu ce ai fost imbracata si in urma cu 5 ani, culoarea hainei si culoarea pantofilor / si forma. eu nu vad nici cum e imbracat cel din fata mea, cu care stau de vorba 4 ore. cat despre mancare… nu tin minte, ca e cam aceeasi: dar sentimentele le stiu sigur. sigur, sigur. ca sunt mereu altele si e interesant mereu sa traiesti asa.
spor/t.