Ramoncik's Weblog

In memoriam Leonidei Lari care a ” învăluit locul de baştină cu nemurirea sa, răspândind în ceruri o dulce melancolie…”

ramoncik — Thu, 15 Dec 2011 16:14:40 +0000

“Când a intrat poetul în cetate, toţi s-au simţit atacaţi de ceva neînţeles, deşi el nu făcea alta, decât răspândea în juru-i o dulce melancolie.
Fusese pe munţii de lumină, vorbise în imagini cu trăitorii de acolo, voise chiar să rămână acolo. Printre ei se simţea în largul său, dar trebuia, mai întâi, să moară acasă.
Şi iată, întors acasă, îi erau dragi oamenii, îi muşca dorul de trăitorii luminaţi şi răspândea în juru-i o dulce melancolie.
Mergea şi tăcea, surâzând ca sieşi, ca celor întâlniţi în cale, răspândind în juru-i, necontenit, o pătrunzătoare, dulce melancolie.
- Se pare că e trist, – a zis cineva.
- E melancolic, -a răspuns altcineva.
- Melancolia e fiica tristeţii, – a zis încă altcineva.
- S-ar putea să ne contamineze copii, să-i ferim de el, – a zis unul.
- Să-l gonim cât mai grabnic din cetate, – a răspuns altul.
- Cetatea care se fereşte de poeţi şi-i goneşte, este o cetate slabă, – a zis încă un altul.
- Atunci să-l lăsăm în pace ? – au întrebat toţi.
- Să-l lăsăm în pace, – au răspuns toţi, şi s-au împrăştiat pe la casele lor.
Iar poetul a mers tăcut, răspândind în tot oraşul o dulce melancolie, s-a ridicat pe zidul cetăţii, răspândind în tot văzduhul o dulce melancolie, a împins zeci de oşti înarmate până în dinţi, răspândind în lume o dulce melancolie, a învăluit locul de baştină cu nemurirea sa, răspândind în ceruri o dulce melancolie…”

Leonida Lari

Repaus…

ramoncik — Wed, 13 Apr 2011 23:08:40 +0000

Atunci cind merg pe drum prin multime si nu am o directie bine definita, si in celalt capat de drum nu ma as steapta nimeni, caut o banca sa ma asez pentru a-mi odihni picioarele batute de asfaltul dur si neuniform. O banca care scurt timp imi va fi cea mai buna prietena, adopostindu-ma si ascultind cu rabdare toate ideile ce- mi trec prin cap, fara sa ma judece macar pentru una…

In asa momente sunt total dezasamblata:

- gindul zboara departe, poate acolo unde putini au ajuns cu ideea;

- picioarele sunt in repaus total;

- miinele stau cuminti pe ghenunghi;

- degetele bat in ritmul ultimei piese auzite intimplator;

- parul se lasa mingiiat de vint;

- ochii alearga ratacitor prin multime;

- buzele sunt bine fixate intr-un zimbet ” lenes”’

- urechile acum sunt in starea in care poate si aud ceva, dar cu siguranta nu descifreaza sunetele;

- trupul ii este total dedicate mintii, care de asta data a dat comanda: “Liber!”.

Ideile trec una cite una prin mintea mea, ca masinile intr-un megapolis la ora de virf. Mie nu-mi ramine decit sa spun STOP, oprindu-ma la una si sa incep a o filtra prin propria imaginatie. Soarele isi joaca razele pe fata mea, oboseala isi face tot mai mult loc, astazi e joi, deci nu am chef de nimic…

Ma uit in gol, privesc multimea, privirea mi se loveste cind de un colt al parcului, cind de altul. Trebuie sa-mi gasesc o jertva!

La ceva timp linga mine i-a loc un batrinel imbracat intr-un mantou cafeniu, lentilele ochelarilor nu-mi permiteau sa-i vad ochii de ingrosate ce erau, dar parea trist…Buzele ii erau uscate, probabil de cuvintele care au fost strecurate prin ele. In acel moment nu ma mai preucupa nici un gind, eram total dedicate destinului acestui omulet care mi-a stapinit contemplatiile. E Poet! Cu siguranta e poet, pentru ca in imaginatia mea exact asa arata un poet la virsta lui. Acum, si el mi-a furat starea de mai inainte, doar ca privirea ii este atintita intr-un punc-umbra unui tufis. De indata mi se face mila de el. Il asociez cu acea umbra, poate ca si el ca si aceasta toata viata a stat in umbra poeziei sale, a fost acoperit cu dispret, poate macar nu are macar o poezie trecuta pe hirtie, dar totusi e poet, diferit de noi, cu alte viziuni, principii si acceptiuni. E Pianist! Are degetele fine si lungi, mai mult a cintat romante, sigur, pentru ca e trist. Se contopeste cu umbra acelui tufis, il doare ceva, probabil nu-i o durere fizica. Isi deschide cartea, pe care nu o observasem. Da, pentru mine poet este!

Se apropie de mine o dulceata de copil, o viitoare femeie, o cuceritoare, o mama, o iubita care isi va gazdui barbatul in propriul suflet cald si blind. E blonda si ce ochi are, limpezi, puri si sincere. M-a privit staruitor si a fugit. Poate si ea si-a facut o mica descriere o viitorului meu?!

Trece pe linga mine si pentru un moment prin mine, un barbat, care dinstanta de 15 metri s-a uitat de 4 ori la ceas, asa se amageste ca poate-poate nu intirzie. E Chirurg! Are o fata blinda, smerita si astazi a salvat vieti. Cite destine, au stat in miinile ce acum erau “supor” pentru un ceas? Cite cazuri numara, degetele acelorasi miini, unde nu mai era nimic de facut?

Se aud risete de fete, sunt 4, par a fi atit de multumite de ele, atit de naturale sunt. Acum rid pentru ca au chef, in momentul urmator daca le va veni sa plinga-o vor face. Stiu ce simt acum, de fapt nu simt nimic, acum isi traiesc momentul, unul pentru toate patru. Mi s-a facut dor de fetele mele, de momentele doar pentru noi, de diferentele usor vizibile intre noi, care ne si faceau sa ne simtim bine…

Aud de la banca alaturata, risetele unor baieti si fraze cu “poante” de agatat.-Azi nu baieti, astazi este ziua lor, nu au treaba cu trucurile voastre!..-Ah… Esecul, le-a ranit din “demnitatea” lor masculina. Cuvintele usturatoate nu cred ca va ajuta! Am zis eu, ca nu ajuta!

O femeie, acum imi cistiga atentia! Ba nu, e o Mama! Mama, este gradul superior al calitatii de femeie. Da, anume calitate, pentru ca cuprinde atitea si atitea insusiri! Merge incet si paseste usor pentru ca umerii ei duc o povara prea grea–viitorul celor care le-a dat viata. Raspunderea pe care o poarta pentru creaturile mici, nu-i permite sa se uite prin parti, merge fix inainte, stie ce trebuie sa faca! Si de cite ori o apucau lacrimile, ingenunchind in fata disperarii, pentru ca nu mai stia ce are de facut…Acum stie, paseste sigur! A trecut. Toate trec?!

In intimpinarea mamei din poezia lui Vieru, merge o tinara. Frumoasa prin feminitate si simplitate.E Indragostita! Iata si secretul farmecului sau molipsitor! Isi iubeste barbatul cu toata fiinta, nu-si mai este stapina pe propria ratiune! Ar vrea sa strige, sa-si impartaseasca fericirea cu toti. Inconstietele noastre sau unit pentru un moment, acum stie ca-i impart fericirea. Ai grija!…

Baieti, si aici nu a-ti nimerit-o! Nu va aude!

Ora prinzului! Prea multi oameni, fete, destine, esecuri, fericiri, intrebari…M-am contopit cu ei. Batrinul poet abia acum m-a observat, ma priveste insistent.

Ce vede?!

Poate ca acum insira in gind o poezie?

I’m still breathing

ramoncik — Wed, 13 Apr 2011 22:00:13 +0000

I leave the gas on, walk the alleys in the dark
Sleep with candles burning, I leave the door unlocked
I’m weaving a rope and running all the red lights
Did I get your attention? ‘Cause I’m sending all the signs

That the clock is ticking and I’ll be giving my two weeks
Pick your favorite shade of black you’d best prepare a speech
Say something funny, say something sweet
But don’t say that you loved me

I’m still breathing
But we’ve been dead for a while
This sickness has no cure, we’re going down for sure
Already lost our grip, best abandon ship, oh

Maybe I was too pale, maybe I was too fat
Maybe you had better, better luck in the sack
No formal education, I swore way too much
I swear you didn’t care ’cause we were in love

So as I write this letter and shed my last tear
Know it’s all for the better that we end this here
Let’s close this chapter, say one last prayer
But don’t say that you loved me

I’m still breathing
But we’ve been dead for awhile
This sickness has no cure, we’re going down for sure
Oh we’ve been diagnosed, so let’s give up the ghost

‘Cause I’m still breathing
But we’ve been dead for a while
This sickness has no cure, we’re going down for sure
Already lost our grip, best abandon ship, oh

Yeah, yeah, yeah, yeah, yeah
Oh, I’m still breathing, I’m still breathing
Oh

In absenta Inspiratiei

ramoncik — Wed, 13 Apr 2011 12:55:15 +0000

Ce faci atunci cind nu-ti vine inspiratia?

Ultima data te-ai certat cu muza, aruncind in partea ei cuvintea prea urite, jignitoare chiar, care erau profocate de un sediment de ura si rautate, de mult depus intr-un strat sesizabil in sufletul tau.

De ce fiziologia omului nu-i facuta in asa mod ca sa poata prelucra toate trairile si sentimentele, asemeni unei “reciclari” a alimentelor pe care le consumam zilnic?! Daca m-ar intreba cineva ce am mincat o luna in urma, habar nu as avea ce as putea sa-i raspund. Daca raspunsul meu ar fi unul principial as putea raspunde ca am mincat pui la gratar, sau pizza, sau primul lucru care in vine in cap. Insa daca m-ar intreba ce am simtit o luna in urma as putea raspunde cu exactitate, sau minti si nu dintr-un motiv principial(ca in cazul mincarilor),dar din cauza mastii pe care o port in fata acelei persoane. Masca sub care imi ascund sentimentele, trairile sau pur si simplu propria persoana. Aceea adevarata care atunci cind o doare vine acasa,verifica daca usa de la camera e inchisa bine, isi inadusa strigatul de durere in perna, a care-i fata a vazut atitea lacrimi. Uneori si in fata acestei gramezi de puf imi e jena,de aceea o intorc pe alta parte, crezind ca asa se usuca mai usor lacrimile. Dar sarea ramine! Aceasta se depune sedimentar pe peretii sufletului omenesc… Nu nu zic, ca acolo-i doar o imensa mina de sare! Stratificarea este neuniforma si imperfecta. Depunerile se fac ca figurile unui joc de Tetris, peste una este aceea potrivita care face jocul sa mearga spre cistig, urmatoarul element este de prisos. Si cit as vrea sa fie exact ca in joc, un nivel complet, si…dispare!!

Ma uit la umbra mea de pe perete…

Mai este cineva linga mine!

Ma tine de miina!

Mie frica sa nu o sperii!

Trebuie sa-i cer iertare!

Pasesc usor inainte pentru a nu-mi spria insotitoarea, vreau sa-i recistig increderea!

I’m Alright

ramoncik — Tue, 22 Mar 2011 11:26:08 +0000

I’ll drink another drink for you
One, two, three, four, five, once I drank a fish alive
I’ll drop another pill for you
Six, seven, eight, nine, ten, did it before, I’ll do it again

I’ll tell another joke for you
Did you hear the one about the one that looks like you
I’ll sleep with sleep arounds for you
Why don’t you scratch my back and chew the tongue I chew

I’m alright
I’m alright

I’ll tell another lie for you
Tell you what you wanna hear, but that don’t make it true
I’ll wear another smile for you
That way you know I’m fine, and having fun with you

I’ll draw another line for you
That way you know I’m hip, that way you know I’m cool
I’ll smoke another smoke for you
I’ll blow back in your mouth and you can blow back too

I’m alright
I’m alright
You gotta go there to come back

I’ll take another punch for you
Tie my hands behind my back, that way you cannot lose
I’ll make another pound for you
So you can drive your motor car, and drive you to the moon

I’m alright
I’m alright

You. Me. Us. Free… we’re alright, alright

Love. Pain. Hate. Rain… we’re alright, alright

Give. Take. Time. Place… we’re alright, alright

Have you ever inviteD a stranger to come inside?

ramoncik — Mon, 21 Mar 2011 00:06:54 +0000

Totusi ai intrat. Macar fara sa-mi fi batut la usa.

CUM?!

Am deschis usa casei pentru a izbuti. Peretii albi nu mai lasau loc pentru aer, inspirindu-l il tineam in piept pentru ca expiratia ma durea prea mult. Era dupa ploaie, aer curat si proaspat, nu-mi pasa atunci proportia de oxigen sau azot, trebuia sa respir! Trageam in mine de parca stiam ca trebuie sa-mi fac rezerve, il retineam, expirind cu grija de parca fiecare data era ultima. Pragul casei imi parea o lume intreaga, doar a mea,nu as fi indraznit sa pasesc peste el. Aceasta era limita fericirii mele. Eram Fericita! A inceput sa ploua… Trecatorii loviti de stropii de apa ca de niste cutite, intr-o clipa au disparut. Unul, doar unul a ramas sa tina piept durerei ce-i lovea pe toti. El isi spala sufletul de funinginea trecutului. Era Fericit! Ne iubeam! Nu stiu, sau nu tin minte cum, dar ai pasit in lumea mea, mai intii o treapta, alta, si, iata-te aici linga mine pe pragul batut cu piatra rosie…

Casa nu mai era a mea, peretii s-au dat la loc, focul din camin te asculta, si, ceasca cu ceai de parca mereu te astepta pe tine. Eram Fericiti!

Nu stiam cine esti,

-nici numele,

-nici pe care parte a patului iti place sa dormi,

-nici daca poti desena,

-nici culoarea ochilor tai,

-nici daca ai bicicleta,

-nici daca iti plac romanitele, nimic…

Doar ca: ceaiul de tei il beai fara zahar.

Nu mai ploua?! Cum asa?! Nu mai stai?! Credeam ca ramii?! Credeam?!

Si astazi ascult programele meteo la radio, din ora in ora…

Cer senin, fara precipitatii…

ramoncik — Tue, 22 Feb 2011 21:25:34 +0000

Two by two lovers stand on the beach in Santa Monica
Pretty eyes, long hair, smells so sweet like summer in the air

Watch me as i fall
into the water calling
Watch me as i sink
into the sea and always remember
me

Come back, back to me, back to where the mountains meet the sea
we’ll build a house of driftwood and keep it simple ’cause simple is good

Watch me as i fall
into the water calling
Watch me as i sink
into the sea and always remember
me

P.S. Intr-o zi rece si inecata in ploaie, tu imi vei cinta la chitara acest cintec…

IF I were a MAN…

ramoncik — Fri, 18 Feb 2011 22:48:15 +0000

Daca as fi barbat n-as iubi o femeie pentru frumusetea ei, ci pentru feminitatea ei…

M-as uita staruitor doar spre o femeie care nu m-a zarit…As sti ca-i frumoasa privind-o din spate ,pentru ca nu merge pe tocuri cui indoindu-si genunchii ,nu se saruta cu iubitul, parul ii cade usor peste umerii goi. As urma-o doar daca as sti ca ma va refuza rece si politicos, pentru ca nu-i place sa fie agatata pe strada.

Daca as vedea-o a doua oara, as zimbi pentra ca trece si nici nu ma observa…As suiara,dar nu s-ar intoarce, pentru ca sunt atitiiiiaa…As lua-o de mina, ingenunchind in fata capodoperii dumnezeiesti si mi-ar da lacrimile,indraznind sa-i privesc in ochi citindu-i gindurile cele mai ascunse…

Mi-ar placea pentru ca merge hotarita si nu e rujata si pudrata, ci doar limpede si fragila la vedere…

Mi s-ar putea sa cunosc de mult o femeie, insa abia acum S-O VAD…Acum cind mi-a suris, sau i-am simtit parfumul, sau intimplator mi-a atins mina simtindu-i finetea…

Daca ar fi deja iubita mea as fi incintat de felul cum imi zice “BUNA DIMINEATA, cum se ridica usor din pat cu parul ciufulit si merge la baie, cum pregateste micul dejun si tot de zece minute tot imi zice ca se raceste cafeaua. As pleca la munca grabit cu gindul ca seara am s-o revad din nou.Mi-ar fi dor de ea daca nu m-ar suna intruna si daca nu m-ar intreba nimic cind as veni tirziu acasa. As iubi-o pentru ca nu-si birfeste prietenele, nu-mi uraste prietenii si nu trinteste usile ascuzind faptul ca nu mai are argumente. Mi-ar fi nespus de draga daca m-ar adormi in bratele sale cu mingiieri si sarutari cuminti…

Mi-ar fi greu sa ma uit la alte femei, stiind-o pe ea cu orice rochie simpla pe care o imbraca, trezind dorinta unui alt barbat de a i-o da jos…

As adora-o pentru libertatea de care ne-am bucura impreuna…

As adora-o pentru toate datile cind da laptele in foc…

I-as iubi toate ritualurile de infrumusetare, pe care le tine in secret in baie…

As iubi-o pentru felul cum se descalta din pantofi…

As iubi-o pentru felul cum isi maninca unghiile…

N-as face-o niciodata sa plece pentru ca din atitea mii, ea m-a ales pe mine…

ZIUA EUROPEI LA CHISINAU…

ramoncik — Thu, 08 May 2008 21:24:51 +0000

Ziua Europei la Chisinau a fost sarbatorita cu o zi mai inainte,caci oficial intrega Europa serbeaza pe 9 mai,dar cum autoritatile noastre n-au dorit “suprapunerea ” evenimentelor ce urmau a fi la 9 mai,noi am fost primii.Cit de cit orasul a fost pregatit pentru ZIUA EUROPEI.La intrarea in gradina publica Stefan cel Mare o fost inaugurat un logou floristic al UNIUNII EUROPENE creat pe doua parcele de pamint;culoarea albastra a drapelului este reprezentata de petricele colorate,iar stelele galbene-de flori vii,aceasta a fost un lucru mai neobisnuit si care le-a facut placere celor din jur.La ceremonie au participat autoritati locale,diplomati straini si seful delegatie europene in Moldova….Un moment mai neplacut a fost cel ca in urma spuselor unui “nene” din politica oamenii sau revoltat si au sarit la bataie…Pentru fericire,evenimentul nu a numarat victeme si s-a incheiat cu bine.Insa cu putin timp mai inaite in scoarul Teatrului de Opera si Balet guvernul si-a organizat propria sarbatoare care a incredintat-o Ministerului Culturii.Sensul acestei adunari consta in faptul ca elevii de la diferite licee si scoli trebuiau sa reprezinte cite o tara din spatiul european in cadrul unei expozitii si a unui program cultural.Fiecare institutie a prezentat o tara cu ce avea ea mai bun si mai captivant,cel mai des prin brosuri,imagini si chiar secvente video.Apoi au urmat cintecele si dansurile la fel reprezentind cite o tara…De cintat s-a cintat,de dansat s-a dansat,de vorbit s-a vorbit insa pentru unii tot in zadar,caci iesiti de la eveniment nu toti stiau ce s-a sarbatorit…

Teze,examene,nervi si griji…

ramoncik — Tue, 29 Apr 2008 20:59:34 +0000

…sarbatorile de Pasti trec in grijile celor ce pe 6 mai incep orele,caci atunci se incepe tachinarea “cea de toate zilele”,adica “demonstrarea” ca n-ai ros pantalonii un semestru degeaba la scoala =)…Acum mintea elevilor si studentilor este impartita in doua ginduri: la cozonacul de pe masa si cartea aruncata pe un raft. Oricum biruie gindul cel (ghici?), care nu-i la carte…Mai e ceva care ocupa capul “invataceilor”, gindul la vara cu mult-mult soare si fara ploi oribile care nu te lasa sa iesi din casa sumbra si rece, acest gind face pe oricine sa gindeasca optimist la probele ce urmeaza. Asta-i purul adevar, vrem vara fara teze si daca ar fi posili sa le inlaturam de tot ,insa nu-i atit de usor,dar nici niu ar fi atit de interesant, caci dupa cum s-a constat stresul (la nivel moderat) este benefic pentru noi.

Asa ca dragi colegi acum ginditi-va la ouale rosii, dar nu uitati de carte si principalul fiti consolati de gindul ca vara e deja in prag….

Bafta si Hristos a inviat!!!!!!!!!!!;)